Thursday, September 30, 2010

„Dracii lui Voronin”

Primul lucru pe care-l faci, atunci când prinzi un taxi, întrebi cât te costă călătoria.

După ce am negociat călătoria Telecentru — “Casa Presei”, mașina a demarat în trombă cu raspunsul şoferului, care parcă intuise graba mea: “Clar lucru, omul când ia un taxi, înseamnă că întârzie”.

Probabil, destinaţia “Casa Presei” trezise în taximetrist dorinţa de a pune în discuţie un subiect care-l măcina: “Astăzi se dizolvă Parlamentul, nu?”. “Aşa se pare”, răspund eu şi, pentru că aveam un interviu important, iar minutele erau numărate, nu-mi ardea mie de “politică”.

Şoferul, însă, continua să vorbească despre înalții demnitari care sunt corupți și care nu au făcut nimic din ceea ce au promis la televizor, despre un guvern care a promis multe şi a realizat puţine:

“Un an de zile! — continua șoferul. Dacă aveau o cultură politică, dacă aveau un pic de interes… Da de unde la noi politicieni când în Parlament s-au adunat toți milionarii ca să-şi apere capicuţa. Ei ştiu ce-i asta politică, au ei nevoie de nevoia poporului? Un an întreg, în care se puteau face atâtea… Da şi poporu-i tare «bun». Amu, iară o să vină dracii lui Voronin la putere”.

Afirmaţia din urmă a şoferului m-a făcut să tresar şi m-am uitat lung la omul revoltat. Privirea mea l-a pus în gardă. Și, totuși, cu mai mult dispreț, el a continuat.

“Nu ştiu cine eşti, nu te cunosc, dar sincer să fiu, nu am ochi să-l văd, nici pe el şi nici pe dracii lui”.

notă: acest text a fost publicat şi aici